explicatii ale teoriei lui piaget despre psihologia copilului

         Am mentionat randul trecut despre vestita teorie a lui Piaget. Mi-am dat seama din ce am citit ca daca vreau sa inteleg un copil trebuie sa sterg tot ceea ce stiu, ceea ce cunosc, toate ideile si conceptele si sa accept ca in mintea mea aproape totul e gol.

         Cum am putea intelege o lume cand nu avem notiunea de portocala sau fruct, de parinte sau joc. Totusi psihologii spun ca atunci cand ne nastem exista ceva prestabilit pe care incepem sa construim. De aici si denumirea teoriei lui Piaget "teoria constructivista" . Dar ce construim? Construim scheme.

        In aceasta teorie schemele reprezinta realitatea pe care o construieste copilul asupra unor actiuni sau obiecte. Adica copilul vede o minge. Schema este constientizarea ca este rotunda si ca o poate arunca. La fel vede o portocala. Schema este constientizarea ca este rotunda si ca o poate arunca. Copilul vede o deosibire insa "portocala nu sare ca mingea." Acest lucru inseamna ca bebe dupa ce va asimila , adica informatia noua o preia si o baga intr-o anumita categorie de informatii "ambele obiecte sunt rotunde", se acomodeaza. Acomodarea in cazul de fata este construirea altei categorii pe baza uneia deja existente". Copilul gandeste am descoperit un obiect care este rotund si seamana cu o minge, nu sare, dar poate fi mancat. Deci construiesc categoria fructe.

        Echilibrul dintre asimilare si acomodare este inteligenta spune Piaget. 

       Desi poate noua anumite lucruri ni se par simple, mi-am dat seama ca permanenta unui obiect, conservarea ( numarul, greutatea, substanta, lungimea) , desenul, capacitatea de a se orienta si a intelege un mesaj verbal, jocul nu sunt lucruri cu care te nasti invatat, ci pur si simplu le inveti. Ar  parea cam ciudata aceasta marturisire din partea unui om care are facultate. Nu este insa, pentru ca noi eram prea mici sa ne amintim ca am trecut prin asa ceva.

     Am gasit un curs de psihologie cu un tabel care ne ajuta sa intelegem mai bine dezvoltarea mentala  a copilului.  

Varsta	Mecanism	Performante	Dezvoltare lingvistica si capacitatea de intelege	Raspunsul la stimului
0-1 luni	Exerseaza reflexelor primare	Obiectul care dispare nu exista	-Doar anumite sunete  plansetul de la nastere
1-4 luni	Descopera, priveste , chiar propriul corp il constientizeaza	Obiectul  a disparut , priveste zona de disparitie	-3-4 luni scoate „baia de sunete”  din care mai apoi selectam sunetele cu ajutorul  carora vorbim	Raspunde la sunete puternice , intoarce capul spre localizare
4-8 luni	Descopera lumea inafara de propriul corp. Incepe sa constientizeze actiunea si imita actiuni descoperite intamplator	Descopera partial obiecte disparute.	-4-5 luni apare „lalatiune”	4-5 luni zambeste la persoanele care ii vorbesc si constientizeaza cand este strigat dupa nume
8-12 luni	Isi manisfesta intentia	Descopera obiectele pierdute daca vede traseul unde au fost ascunse. De obicei se duce la primul loc unde a disparut	Vocalizeaza ”ë-e-e” astfel raspunzand  cand este strigat pe nume, imita melodii.	Asculta muzica cu interes, este atent la persoana mai mult de un minut, constientizeaza cuvantul nu.
12 luni-18luni	Curiozitate, experimenteaza.  Vede rezultatul actiunii daca incearca.  Ce se intampla daca arunc mancarea din lingurita	Gaseste obiectul dupa ce a vazut unde a fost ascuns. Vizualizeaza traiectoria	Deja spune cuvinte ce desemneaza o realitate. Exemplu  „dai dai” notiunea de a da. Cuvintele sunt proprii din dicutiile cu jucariile	Constientizeaza cuvinte ce desemneaza parti ale corpului sau anumite obiecte 25% inteligibil
18-24luni		Permanenta obiectului este instalata	Incepe sa inteleaga pronumele tu, eu, noi si alte substantive	Vorbeste in propozitii simple „pisica miau” si se refera la el la persoana a 3 50% inteligibil

       Recomand cateva carti de citit despre un concept destul de nou inteligenta emotionala EQ. 

       Prima carte este de Shapiro " Inteligenta emotionala a copiilor" si a doua de Daniel Goleman "Inteligenta emotionala cheia succesului in viata".

     Inteligenta emotionala EQ se refera la capacitatea noastra ca indivizi de a socializa si a ne controla emotiile. Pentru un copil a-l indemna sa isi faca prieteni, a nu-l cocolosi, a stii limita anumitor lucruri este foarte important. Controlul emotiilor in situatii de frica sau jenante ne ajuta sa facem fata situatiei cu brio. Uneori emotiile sunt atat de puternice incat ni se intrerupe conexiunea catre o gandire clara si de aici apare ideea ca "am actionat cum ne-a dictat inima".

      Intotdeauna mi-a placut sa stiu ce ne determina sa facem anumite lucruri si cine este responsabil pentru ele. La nivelul creierului de o parte si de alta a talamusului se gaseste sistemul limbic. Vorbesc despre el pentru ca acesta este responsabil de formarea memoriilor de scurta si lunga durata prin Hipocamp, de formarea emotiilor prin amigdala , de navigatie, procesul olfactiv.
      La randul lor aceste formatiuni sunt interconectate cu talamusul si hipotalamusul , centrul de eliberare al hormonilor din organism, fie ca sunt hormoni femini, de stres sau renali pe metabolism. De aici vedem o legatura foarte importanta in controlul emotiilor.
     Din poza de mai sus vedem amygdala. Aceasta componenta este implicata in formarea amintirilor asociate cu evenimente emotionante. Budisti de exemplu isi controleaza foarte bine aceasta regiune a creierului. Poate ca va intrebati si la ce ma ajuta sa stiu? E foarte simplu. Acesta formatiune a creierului este legata de hipotalamus care elibereaza hormonii de stres, de talamus care stimuleaza sistemul nervos simpatic, de nervul trigemen, de cel facial si de alte structuri care duc la eliberarea de dopamina, norepinefrina si adrenalina, neurotransmitatori care ne ajuta in situatii de frica. Practic amygdala este responsabila pentru raspunsul la frica ca imobilitatea, tahicardia, respiratie crescuta si retinerea unui eveniment asociat cu o emotie.
       Vine si raspunsul. Intr-o situatie jenanta, incercand sa o controlam raspundem diferit daca  ne lasam prada emotiei.
      Inchei cu un exemplu ca sa intelegem. Sa zicem ca in clasa copilul nostru ridica mana si da un raspuns gresit la o intrebare a profesorului. Ceilalti copii incep sa rada. Tendinta naturala a copilului nostru este sa se inroseasca, sa plece capul sau chiar poate chiar  sa planga. Daca el stie sau i se explica de acasa ca uneori sa gresesti este uman si ca se pot indrepta lucruri, deci detinerea controlului el reactioneaza dupa cum urmeaza in clasa.
       Poate sa raspunda linistit" Oamenii mai gresesc. Atat cat suntem intr-un proces de invatare este bine ca mai si gresim, inseamna ca gandim. Poate ma ajuta un alt coleg cu raspunsul bun". In acest mod copilul nostru face fata cu brio situatiei jenante pentru ca si-a controlat emotiile.